Pygmalion era un rege din Cipru. Deznadajduit ca nu gasea o femeie asa cum isi dorea el, hotaraste ca nu se va casatori niciodata si se apuca sa sculpteze in fildes idealul sau feminin. Statuia iesita din mainile lui e atat de frumoasa, asa de perfecta ca Pygmalion se indragosteste de ea. O numeste Galatea. Deznadajduit si chiunuit de Pygmalion incepe sa o roage insistent pe Afrodita, zeita Iubirii, sa ii aduca pe cineva la fel de minunat. Insistenta si pasiunea cu care Pygmalion se indragostise de Galatea o impresioneaza pe zeita, care ii da viata statuii. Asa cum se intampla mereu, cei doi traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Am incalecat pe-o sa, si era sa cad din ea. Insitenta da intotdeauna roade. Dincolo de bine si dincoace de rau, toti oamenii pot gasii fericirea, asa cum si-o sculpteaza ei. Cum altfel? Efectul Pygmalion e atat de puternic pentru ca nu presupune doar cautari periodice, superficiale ci o insistenta iesita din comun. Secretul sta in miile de moduri subtile prin care transmitem dorinta noastra de a da viata visului de marmura. Efectul Pygmalion inseamna lipirea unei etichete pe care celalati o internalizeaza.
Interesant e ca acest efectul Pygmalion este folosit foarte mult ca metoda de management. Daca ai o echipa sau doar un subordonat si crezi in ei, trebuie sa le arati asta si le-o spui. Pana si tu ajungi sa crezi ceva daca il auzi repetat de suficiente ori. Si mai ales cand il simti. De ce altii nu ar functiona pe acelasi principiu? Asa ca incurajeaza, lauda gesturile frumoase si crede in ei din tot sufletul. Asta se va vedea. Iti doresc succes in afaceri in iubire si in moderarea pe forum. Efectul Pygmalion fie cu tine.
Cu drag, maestrul Jedi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ieremia, 17:5 - Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
RăspundețiȘtergerePasajul ăsta ar putea părea dur - dar este un contra "statement" la ceea ce ai asumat în articolul tău.
Explicația conform Scripturii este că omul este decăzut în păcat și nimica bun nu zace în om - așa cum afirmă apostolul Pavel:
Romani, 7:15 - Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.(...) 18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
Romani, 3:10 - după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. 11 Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12 Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. 13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă (...) 18 frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”